O definiție pentru tărăruire
Arhaisme și regionalisme
tărărui, tărăruiesc, vb. IV (reg.) 1. a tărăgăna. 2. a se slei, a boli.
Intrare: tărăruire
tărăruire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||