2 definiții pentru tărărui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tărărui [At: TOMESCU, GL. / Pzi: ~esc / E: ns cf tărăraie] (Reg) 1 vt A tărăgăna. 2 vt A pregeta. 3 vi A se slei de puteri din cauza muncii. 4 vi A boli (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tărărui, tărăruiesc, vb. IV (reg.) 1. a tărăgăna. 2. a se slei, a boli.

Intrare: tărărui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărărui
  • tărăruire
  • tărăruit
  • tărăruitu‑
  • tărăruind
  • tărăruindu‑
singular plural
  • tărăruiește
  • tărăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăruiesc
(să)
  • tărăruiesc
  • tărăruiam
  • tărăruii
  • tărăruisem
a II-a (tu)
  • tărăruiești
(să)
  • tărăruiești
  • tărăruiai
  • tărăruiși
  • tărăruiseși
a III-a (el, ea)
  • tărăruiește
(să)
  • tărăruiască
  • tărăruia
  • tărărui
  • tărăruise
plural I (noi)
  • tărăruim
(să)
  • tărăruim
  • tărăruiam
  • tărăruirăm
  • tărăruiserăm
  • tărăruisem
a II-a (voi)
  • tărăruiți
(să)
  • tărăruiți
  • tărăruiați
  • tărăruirăți
  • tărăruiserăți
  • tărăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăruiesc
(să)
  • tărăruiască
  • tărăruiau
  • tărărui
  • tărăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)