2 definiții pentru tăbluit (s.n.)

Ortografice DOOM

tăbluit (desp. tă-blu-) s. n.

*tăbluit (tă-blu-) s. n.

Intrare: tăbluit (s.n.)
  • silabație: tă-blu-it info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbluit
  • tăbluitul
  • tăbluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tăbluit
  • tăbluitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)