tânja, tânjele, (tânjea), s.f. – (reg.) 1. Proțap legat de oiște, când se înjugă patru boi (Țiplea, 1906). 2. Tânjaua de pe Mara, obicei agrar, de primăvară (23 aprilie, de Sângeorz), care se practică și azi în localitățile Hoteni, Hărnicești și Sat Șugatag. E sărbătorit primul gospodar din sat care a ieșit la arat în anul respectiv. El este purtat, în alai, pe o tânja, de-a lungul satului, până la râu, unde, în mod simbolic, gospodarul este udat, iar bătrânii rostesc cuvinte menite să influențeze fertilitatea ogoarelor: „Mară, Mară, râu frumos / Spală toate relele, / Și ne adă binele. / Pace-n lume, / Roade bune, / Bine-n țară, / Grâu la vară”. Apoi, în jurul ogorului arat: „Mândru soare călător, / Apleacă-te pe ogor, / Și-ncălze semințele, / Să rodească holdele”. Obiceiul continuă cu un ospăț, la casa sărbătoritului (Borlean, 2000: 53-54). O datină asemănătoare mai supraviețuiește în localitatea Șurdești (zona Chioar), numită Udătoriul. 3. (astr.) Tânjaua, grupul de trei stele din constelația Carul Mare. ♦ (onom.) Tânjală, Tânjala, nume de familie în Maramureș. – Et. nec. (DEX).

tânja, tânjele, (tânjea), s.f. – 1. Proțap legat de oiște, când se înjugă patru boi (Țiplea 1906). 2. Tânjaua de pe Mara, obicei agrar, de primăvară (23 aprilie, de Sângeorz), care se practică și azi în localitățile Hoteni, Hărnicești și Sat Șugatag, în care e sărbătorit primul gospodar din sat care a ieșit la arat în anul respectiv. El este purtat, în alai, pe o tânja, de-a lungul satului, până la râu, unde bătrânii rostesc cuvinte menite să influențeze fertilitatea ogoarelor. 3. (astr.) Constelație stelară. – Et. nec. (DEX).