O definiție pentru tângăcire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tângăci, tângăcesc, vb. IV (reg.) a șovăi, a se opune.
Intrare: tângăcire
tângăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |