O definiție pentru tângăcire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tângăci, tângăcesc, vb. IV (reg.) a șovăi, a se opune.

Intrare: tângăcire
tângăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tângăcire
  • tângăcirea
plural
  • tângăciri
  • tângăcirile
genitiv-dativ singular
  • tângăciri
  • tângăcirii
plural
  • tângăciri
  • tângăcirilor
vocativ singular
plural