2 definiții pentru tâcâi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâcâi vi [At: POLIZU / V: (pop) ~căi / Pzi: 3 ~ește, tâcâie / E: tâc2 + -ăi] (Pfm) 1 (D. ceasornice; îf tâcăi) A ticăi1 (1). 2 (D. inimă) A ticăi1 (2).

Intrare: tâcâi
tâcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâcâi
  • tâcâire
  • tâcâit
  • tâcâitu‑
  • tâcâind
  • tâcâindu‑
singular plural
  • tâcâiește
  • tâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâcâiesc
(să)
  • tâcâiesc
  • tâcâiam
  • tâcâii
  • tâcâisem
a II-a (tu)
  • tâcâiești
(să)
  • tâcâiești
  • tâcâiai
  • tâcâiși
  • tâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • tâcâiește
(să)
  • tâcâiască
  • tâcâia
  • tâcâi
  • tâcâise
plural I (noi)
  • tâcâim
(să)
  • tâcâim
  • tâcâiam
  • tâcâirăm
  • tâcâiserăm
  • tâcâisem
a II-a (voi)
  • tâcâiți
(să)
  • tâcâiți
  • tâcâiați
  • tâcâirăți
  • tâcâiserăți
  • tâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • tâcâiesc
(să)
  • tâcâiască
  • tâcâiau
  • tâcâi
  • tâcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)