O definiție pentru trăsnire
Explicative DEX
trăsnire1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / S și: (îvp) ~ăzn~ / E: trăsni1] (Pfm) 1 Trăsneală (1). 2 Bubuire.
Intrare: trăsnire
trăsnire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||