2 definiții pentru trâmbițat
Explicative DEX
trâmbițat1 sn [At: V. ROM. aprilie 1956, 61 / Pl: ~uri / E: trâmbița] 1-2 Trâmbițare (1-2). 3 (Ccr) Sunet produs de trâmbiță (1) Si: trâmbițare (3). 4 (Pfm; pex) Sunet produs de cocoș Si: (pfm) trâmbițare (4).
trâmbițat2, ~ă a [At: CONTEMP. 1950, nr. 179, 7/1 / Pl: ~ați, ~e / E: trâmbița] 1 (Fam; fig; d. cuvinte) Rostit cu emfază. 2 (Reg) Însoțit de sunete de trâmbiță (1). 3 (Fam; fig) Anunțat cu multă zarvă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: trâmbițat
trâmbițat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „trâmbițat” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6