trúhu, interj. (reg.) Cuvânt care imită sunetul trâmbiței: „Truhu, mamă, truhu, tată / Oile furatu, / Trihuri, huratu / Pă mine legatu” (Antologie,1980: 373). – Formă onomatopeică.

truhu, interj. – (reg.) Cuvânt care imită sunetul trâmbiței: „Truhu, mamă, truhu, tată / Oile furatu. / Trihuri, huratu / Pă mine legatu” (Antologie,1980: 373). – Formă onomatopeică.

truhu, interj. – Cuvânt care imită sunetul trâmbiței: „Truhu, mamă, truhu, tată / Oile furatu. / Trihuri, huratu / Pă mine legatu” (Antologie 1980: 373). – Formă onomatopeică.