7 definiții pentru trudire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUDÍ, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

A TRUDÍ ~ésc 1. intranz. v. A SE TRUDI. 2. tranz. înv. A supune unor chinuri (fizice sau morale); a chinui; a căzni; a munci. /<sl. truditi

A SE TRUDÍ mă ~ésc intranz. 1) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se chinui; a se munci. 2) A obosi muncind. /<sl. truditi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trudí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudésc, imperf. 3 sg. trudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. trudeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRUDÍ vb. 1. v. strădui. 2. v. munci. 3. v. robi. 4. v. roboti. 5. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi fapta.)

TRUDÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.

A se trudi ≠ a trândăvi, a trântori

Intrare: trudire
trudire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trudire
  • trudirea
plural
  • trudiri
  • trudirile
genitiv-dativ singular
  • trudiri
  • trudirii
plural
  • trudiri
  • trudirilor
vocativ singular
plural