2 definiții pentru trincănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trincăni [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 205 / V: (reg) ~iencheni / Pzi: ~nesc / E: ger trinken] (Ban) 1 vr (Îf triencheni) A se ameți de băutură Si: (pop) a se chercheli. 2 vt A scoate puțin câte puțin vin din butoi, nelăsându-l să se așeze.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trincăní, trincănésc, vb. IV (reg.) a se ameți, a se îmbăta.

Intrare: trincănire
trincănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trincănire
  • trincănirea
plural
  • trincăniri
  • trincănirile
genitiv-dativ singular
  • trincăniri
  • trincănirii
plural
  • trincăniri
  • trincănirilor
vocativ singular
plural