trilaterală s. f. (pol.) Convenție interstatală semnată de trei țări ◊ „Premierul britanic [...] a ajuns la Budapesta, marcând astfel încheierea periplului său prin țările «trilateralei de la Visegrad».” R.l. 3031 I 92 p. 1. ◊ „[...] noii candidați la integrarea în Comunitatea Europeană cu șanse mult mai sporite decât ale altora (știm noi care...) sunt țările «Trilateralei de la Vișegrad» – Ceho-Slovacia, Ungaria și Polonia.” R.l. 27 V 92 p. 5; v. și R.M. 20 IX 91 p. 6, Lit. 4 X 91 p. 14, R.l. 26 XI 92 p. 8 (formal din fr. trilatéral; I. Preda în LR XLI 1112 p. 586)

TRILATERAL, -Ă, trilaterali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Cu trei laturi. 2. S. f. Convenție care angajează reciproc trei părți contractante. – Din fr. trilateral.

TRILATERAL, -Ă I. adj. cu trei laturi. ◊ referitor la cele trei laturi sau aspecte ale unui lucru, ale unui organism. II. s. f. 1. trienală. 2. (convenție) care angajează reciproc trei părți. (< fr. trilatéral)

trilaterală (convenție cu trei parteneri) s. f., g.-d. art. trilateralei; pl. trilaterale

*trilaterală (convenție/reuniune între trei parteneri) s. f., g.-d. art. trilateralei; pl. trilaterale