O definiție pentru trifuire
Arhaisme și regionalisme
trifui, trifuiesc, vb. IV (reg.) a se îmbăta, a se ameți; a se sminti.
Intrare: trifuire
trifuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||