2 definiții pentru trențurat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRENȚURA, trențurez, vb. I. Tranz. A zdrențui. – Din treanță.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
trențura, pers. 3. trențură, vb. I (înv.) a rupe în bucăți, a sfâșia.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: trențurat
trențurat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
trențura, trențurezverb
- 1. A preface în trențe. DLRLCsinonime: zdrențui
- Această hîrcă, poate, ce vîntu-a trențurat Nu s-a plecat în viață și poate l-al ei nume Mai multe milioane de sclavi au tremurat? BOLINTINEANU, O. 198. DLRLC
-
etimologie:
- treanță DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.