11 definiții pentru tras (s.n.) trass


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAS1 s. n. Faptul de a trage.V. trage.

tras1 sm [At: M. D. ENC. / Pl: ~ași / E: drr trasa2] Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență Si: (iuz) trasat1.

tras2 sn [At: MAN. SĂNĂT. 128/25 / Pl: (nob) ~uri / E: trage] 1-9 Tragere (1, 10-11,12,14,18, 23,29, 34). 10 (Reg; ccr) Partea superioară a jugului. 11 Tragerea clopotelor. 12 Introducere prin... 13 (Îls) ~ul cu ochiul Ochire. 14 (Înv) Masaj.

tras3, ~ă [At: BELDIMAN, O. 88/20 / Pl: trași, ~e / E: trage] 1 a (D. cineva sau ceva) Care este mișcat prin apucare și îndreptare (cu forța) spre sine sau spre un punct voit. 2-3 a (D. un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) Care este pus (sau scos). 4 a Care este târât (după sine). 5 a Smuls (cu greu). 6 a (D. un lichid) Scos dintr-un recipient. 7 a (D. obloane, uși, zăvoare etc.) Închis. 8 a (D. coșul trăsurii) Ridicat. 9 sm (Reg; dep; îc) ~-împins Om fără valoare. 10 a (Îvr) Dat la o parte Si: retras. 11 a (Mun) Umezit prin absorbție de vapori. 12 a (D. linii) Care este trasat3 (1) Si: desenat. 13 a (Pfm; îe) A fi ~ cu sfoara A fi drept, aliniat. 14 a (D. cartușe) Descărcat prin tragere (34). 15 a (D. cărți, foi etc.) Tipărit2 (1). 16 a (D. acte, foi etc.) Reprodus Ia xerox. 17 a (D. față, obraji) Slăbit (de boală, supărare etc.) Si: supt. 18 a (Pex; d. persoane, mai ales cu determinarea „la față”) Cu fața slabă, suptă, prelungă. 19 a (Rar; d. persoane) Slab. 20 a (Rar; d. persoane) Zvelt. 21 a (Pfm; îe) Parcă-i (ori gândești că-i) ~ prin (sau printr-un) inel sau (prin verigă, rar, prin mărgea) sau a fi ~ ca prin inel A fi subțire, mlădios, grațios. 22 a (Pfm; îe) A fi ~ de păr A fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios. 23 a (Pfm; d. traduceri; îae) A fi forțată. 24 a (Pfm; d. rezultatul unei probleme; îae) A fi susceptibil de un grad mare de relativitate. 25 a (Pfm; d. filme, cărți etc.; îae) A avea un final neverosimil și fericit în mod artificial.

tras4 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: eg trass] Material obținut prin măcinarea fină a unei varietăți de tuf vulcanic.

TRAS s.n. Material obținut prin măcinarea fină a unei varietăți de tuf vulcanic. [Pl. -suri, scris și trass. / < engl. trass].

TRASS s. n. material prin măcinarea fină a unei varietăți de tuf vulcanic, în mortaruri. (< engl. trass, germ. Trass)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*tras (faptul de a trage) s. n.

Intrare: tras (s.n.)
tras2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tras
  • trasul
  • trasu‑
plural
  • trasuri
  • trasurile
genitiv-dativ singular
  • tras
  • trasului
plural
  • trasuri
  • trasurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trass
  • trassul
  • trassu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trass
  • trassului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tras (s.n.) trass

  • 1. Faptul de a trage.
    surse: DEX '09
  • 2. Material obținut prin măcinarea fină a unei varietăți de tuf vulcanic.
    surse: DN

etimologie: