2 definiții pentru trăncănit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trăncănit3, ~ă a vz trincănit

trăncănit2, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: trăncăni1] (Pfm) 1-2 Trăncănitor (1-2).

Intrare: trăncănit (adj.)
trăncănit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăncănit
  • trăncănitul
  • trăncănitu‑
  • trăncăni
  • trăncănita
plural
  • trăncăniți
  • trăncăniții
  • trăncănite
  • trăncănitele
genitiv-dativ singular
  • trăncănit
  • trăncănitului
  • trăncănite
  • trăncănitei
plural
  • trăncăniți
  • trăncăniților
  • trăncănite
  • trăncănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)