O definiție pentru trăncănit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trăncănit2, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: trăncăni1] (Pfm) 1-2 Trăncănitor (1-2).
Intrare: trăncănit (adj.)
trăncănit1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)