2 definiții pentru torocănire
Explicative DEX
torocăni v vz tolocăni
Arhaisme și regionalisme
torocăni, torocănesc, vb. IV (reg.) 1. a ciocăni, a bocăni. 2. (fig.) a trăncăni, a bodogăni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: torocănire
torocănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||