2 definiții pentru tora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÓRA s. f. a. Nume dat de evrei legii lui Moise și Pentateuhului care o conține. b. 1. Cele cinci cărți ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor și judecăților conținute în scriptura evreiască, în celelalte scrieri sfinte și în tradiția orală. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit în sinagogă la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = îndrumare, învățătură, doctrină; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arăta, a indica; a conduce, a instrui, a învăța (pe cineva); formă factitivă (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvârli) [def. b. MW, et. TLF]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tora (Thora), cartea sacră a evreilor; Pentateuhul. Cuprinde, în sens mai larg, și cărțile profetice și hagiografele. După concepția rabinică, Tora este și un fel de ființă divină, așa cum consideră și musulmanii Coranul.

Intrare: tora
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tora
  • tora
plural
  • tore
  • torele
genitiv-dativ singular
  • tore
  • torei
plural
  • tore
  • torelor
vocativ singular
plural