O definiție pentru topper
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+topper (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. toppere
Intrare: topper
topper substantiv neutru
- pronunție: toppăr
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||