O definiție pentru topper

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+topper (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. toppere

Intrare: topper
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • topper
  • topperul
plural
  • toppere
  • topperele
genitiv-dativ singular
  • topper
  • topperului
plural
  • toppere
  • topperelor
vocativ singular
plural