tong sn, i [At: SCL 1960, 784 / V: (reg) ~o / E: fo] (Reg; rep) 1-2 (Cuvânt care) redă sunetul produs de un clopot.

tongo sn, i vz tong

LE THANH-tong, împărat al Vietnamului (1460-1497). A introdus o administrație centralizată, de influență chinezească. În timpul său a fost elaborat un Cod civil și penal. Și-a extins stăpânirea spre sud.