2 definiții pentru tocălire
Explicative DEX
tocăli vt [At: L. COSTIN, GR. BĂN. / V: (reg) ~la / Pzi: ~lez / E: mg tákol „a cârpi, a înjgheba”] (Ban) A strânge.
Arhaisme și regionalisme
tocăli, tocălesc, vb. IV (reg.) a aduna, a strânge.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tocălire
tocălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||