tocăi vt [At: F (1884), 210 / Pzi: ~esc / E: toca¹ + -ăi] (Trs) 1A vorbi mult și fără rost Si: (reg) a tocăla¹ (1). 2 A cicăli pe cineva. 3 A divulga un secret. 4 A bate (la ușă) Si: a ciocăni.

tocăi, tocăiesc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi fără rost; a divulga. 2. a bate, a ciocăni la ușă.