toag, s.n. – v. tog.

toag, -uri, s.n. – Avere, proprietate; câmp, imaș (atestat în Ieud, Seini, Bușag și Bicaz). Pe toag, toponim în localitatea Bușag (Tăuții Măgherăuș). Toagul nemților, toponim în localitatea Bicaz (necropolă tumulară din epoca bronzului). Vezi și tog „proprietate prin comasarea unor terenuri” (Bulgăr 2007). – Din magh. tag „lot, parcelă” (MDA).