O definiție pentru tirănit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tirănit, ~ă a [At: IORGA, S. D. VII, 16 / Pl: ~iți, ~e / E: tirăni] (Îvr) 1 Tiranizat. 2 (Fig) Care este chinuit.
Intrare: tirănit
tirănit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)