2 definiții pentru tirănit tirănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRĂNÍ, tirănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A tiraniza. ♦ Refl. A se chinui, a se canoni. – Din tiran.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIRĂNÍ vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.

Intrare: tirănit
tirănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirănit
  • tirănitul
  • tirănitu‑
  • tirăni
  • tirănita
plural
  • tirăniți
  • tirăniții
  • tirănite
  • tirănitele
genitiv-dativ singular
  • tirănit
  • tirănitului
  • tirănite
  • tirănitei
plural
  • tirăniți
  • tirăniților
  • tirănite
  • tirănitelor
vocativ singular
plural
tirănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirănire
  • tirănirea
plural
  • tirăniri
  • tirănirile
genitiv-dativ singular
  • tirăniri
  • tirănirii
plural
  • tirăniri
  • tirănirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)