O definiție pentru tipicuire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tipicui, tipicuiesc, vb. IV (înv.) a hotărî, a prescrie un tipic.
Intrare: tipicuire
tipicuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||