O definiție pentru timărire
Arhaisme și regionalisme
timări, timăresc, vb. IV (reg.) 1. a argăsi, a tăbăci. 2. a opări (o pasăre).
Intrare: timărire
timărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||