O definiție pentru ticuire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ticui, pers. 3 ticuie, vb. IV (reg.) a ciuguli (găina); a se lovi, a se împunge cu râtul (porcii).

Intrare: ticuire
ticuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticuire
  • ticuirea
plural
  • ticuiri
  • ticuirile
genitiv-dativ singular
  • ticuiri
  • ticuirii
plural
  • ticuiri
  • ticuirilor
vocativ singular
plural