5 definiții pentru tibetan (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Tibet. 2. Adj. Care aparține Tibetului sau tibetanilor (1), privitor la Tibet ori la tibetani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită în Tibet. – Din fr. tibétain.

tibetan, ~ă [At: V. ROM. octombrie 1955, 143 / Pl: ~i, -e / E: Tibet + -an cf fr tibétain] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Tibetului sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază a Tibetului. 4-5 a Caracteristic Tibetului sau tibetanilor (3). 6-7 a Referitor la Tibet sau la tibetani (3). 8 a Din Tibet.

TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) din Tibet. – Din fr. tibétain.

TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*tibetán adj. m., s. m., pl. tibetáni; adj. f., s. f. tibetánă, pl. tibetáne

Intrare: tibetan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tibetan
  • tibetanul
  • tibetanu‑
plural
  • tibetani
  • tibetanii
genitiv-dativ singular
  • tibetan
  • tibetanului
plural
  • tibetani
  • tibetanilor
vocativ singular
  • tibetanule
  • tibetane
plural
  • tibetanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tibetan, -ă (persoană) tibetană

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Tibet.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: