5 definiții pentru tibetan (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Tibet. 2. Adj. Care aparține Tibetului sau tibetanilor (1), privitor la Tibet ori la tibetani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită în Tibet. – Din fr. tibétain.
tibetan, ~ă [At: V. ROM. octombrie 1955, 143 / Pl: ~i, -e / E: Tibet + -an cf fr tibétain] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Tibetului sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază a Tibetului. 4-5 a Caracteristic Tibetului sau tibetanilor (3). 6-7 a Referitor la Tibet sau la tibetani (3). 8 a Din Tibet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) din Tibet. – Din fr. tibétain.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*tibetán adj. m., s. m., pl. tibetáni; adj. f., s. f. tibetánă, pl. tibetáne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
tibetan, -ă (persoană) tibetană
- 1. Persoană originară sau locuitor din Tibet.surse: DEX '09 MDN '00
etimologie:
- limba franceză tibétainsurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00