terfar sm [At: MARIAN, NU. 664 / V: (reg) târ~, telf~, ~an / Pl: ~feri / E: tearfă¹ + -ar] (Trs) 1 Invitat al miresei sau (rar) al mirelui la nuntă Si: (reg) terfaș. 2 Însoțitor al miresei. 3 Terfărie.

TERFAR ~i m. pop. Persoană care umbla prin localități, adunând terfe în schimbul unor mărfuri mărunte; peticar. /tearfă + suf. ~ar

târfar sm vz terfar

telfar sn vz terfar

terfan sm vz terfar