teofor, teofori adj. 1. Purtător de Dumnezeu; care poartă în inima lui pe Dumnezeu. 2. Inspirat de Dumnezeu. – Din gr. theoforos.

Ignatie Teoforul (†107 d. Hr.), sfânt, episcop al Antiohiei, părinte apostolic, ucenic al sf. evanghelist Ioan. A fost condamnat la moarte în timpul împăratului Traian, fiind sfâșiat de fiare, pentru statornicia lui în credință. Se numește „teofor” pentru că spunea că poartă pe Dumnezeu în inima sa. A scris șase scrisori mai multor comunități creștine, precum și una lui Policarp al Smirnei. Bis. îl prăznuiește la 20 decembrie.

Teoforul v. Ignatie Teoforul.

IGNATIE TEOFORUL (Sfântul) (?-c. 110), episcop al Antiohiei. Cunoscut pentru cele șapte scrisori (șase adresate mai multor comunități creștine, iar a șaptea lui Policarp, episcop al Smirnei) pe care le-a scris în timpul călătoriei spre Roma, unde, condamnat la moarte, avea să fie sfâșiat de fiare în arenă. Scrisorile sale, prin care povățuiește comunitatea creștină să se apere de influența gnosticismului, reprezintă o sursă de informații în privința credințelor bisericii creștine timpurii. Prăznuit la 20 dec.