tenorin s. (muz.) ◊ „După cum se știe, violoncelul îndeplinește, ca să spun așa, funcția de tenor. Noul nostru instrument ocupă aceeași întindere, și, ca atare, l-am numit «tenorin». Cutia de rezonanță, însă, are o altă formă. În plus, există un dispozitiv electronic special care amplifică și modifică timbrul sunetului, în limite foarte largi, producând efecte sonore cu totul deosebite față de instrumentele tradiționale.” R.l. 13 VI 73 p. 5. ◊ „De un larg interes s-au bucurat și studiile prezentate asupra unui nou instrument românesc: tenorinul realizat la Reghin, după proiectul unui grup de muzicologi clujeni.” R.lit. 6 VI 74 p. 2 (din tenor + -in)