tavlă sf vz tablă²

TABLĂ s.f. (Mold.) Ogor, tarla. Atîta câmpul cu otavă înverzea, c]t ochilor, preste tot,-lot o tablă de zmaragă meree a fi se părea. CANTEMIR, IST. Etimologie: lat. tab(u)la, magh. tábla. Cf. a g r u.

táblă, table, s.f. (arh.) 1. Curte: „Aloysin Vlad, deputat, mai apoi jude la Tabla Regească…”(Mihaly, 1900: 828; dipl. 336, la note). 2. (în expr.) Tabla Țării = Curtea de Casație. 3. Carte funciară. – Din sl. tabla (Șăineanu, DEX); din lat. tab(u)la, magh. tabla, fr. table (MDA).