3 definiții pentru tărbuc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tărbuc n. sac cu coada de lemn pentru prinderea peștilor. [Cf. torbă].
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tărbuc (-ce), s. n. – Plasă de pescuit în formă de sac, minciog mare. – Var. tărbuf, tărboc, tîrboc, tîrbuc, tîrbog, tărăbuf, tărăbuță. Bg. tărbuh „burtă, stomac” sb. trbok, trbuk (Candrea; Scriban); este dubletul lui tîrban, s. n. (Banat, stomac), din sb. trba, der. tîrbănos, adj. (cu pîntecele mare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tărbuc, tărbucuri, s.n. (reg.) sac cu coada de lemn pentru prinderea peștilor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tărbuc
tărbuc substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tărbuc substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)