opțiuni
2 definiții pentru surcălire

Explicative DEX

surcăli vt [At: ALR I 1544/255 / V: ~celi / Pzi: ~lesc / E: mg szurkálni] 1 (Trs; c.i. obiecte în formă de tub) A curăța în interior cu un surcalău (1). 2 (Mar; Trs; pex; c. i. oameni) A găuri (1).

Arhaisme și regionalisme

surcăli, surcălesc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte în formă de tub) a curăța în interior cu ajutorul unui surcalău. 2. (despre obiecte) a găuri.

Intrare: surcălire
surcălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surcălire
  • surcălirea
plural
  • surcăliri
  • surcălirile
genitiv-dativ singular
  • surcăliri
  • surcălirii
plural
  • surcăliri
  • surcălirilor
vocativ singular —
plural —