2 definiții pentru suplicare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
suplicare sf [At: (a. 1774), URICARIUL I, 178 / Pl: ~cări / E: suplica] 1 (Înv) Adresare a unei suplici. 2 (Ccr) Cerere (21) (scrisă). 3 (Pex) Implorare.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
suplicare, suplicări, s.f. (înv.) cerere scrisă; implorare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: suplicare
suplicare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||