sulgi ssp [At: MARIAN, NU. 758 / E: ns cf slugă] (Trs) Tineri care însoțesc vornicul în alaiul nupțial și care duc daruri miresei.

sulgiu¹ sn [At: (a.1600) IORGA, S. D. XI, 237 / V: sulj sn / A și: sulgiu / Pl: ~uri / E: ns. cf sulger] (În evul mediu, în țările române) Dare percepută pe vite sau pe oi tăiate ori pentru vacile cu lapte Vz: văcărit.

sulgiu² sn vz sugiu

sulgíŭ n., pi. urĭ (turc. sütcü, lăptar. V. sulger). Vechĭ. Un bir pe vacile cu lapte (Xen. 5, 186). – La Tkt. și Cdr. greșit sulgĭ.

sulgi s.m. pl. (reg.) nume dat băieților tineri care însoțesc vornicul cu alaiul nupțial și care duc daruri miresei.