2 definiții pentru sucluitură

Explicative DEX

sucluitu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: suclui + -(i)tură] (Ban; Trs) Obicei.

Arhaisme și regionalisme

SUCLUITURĂ s. f. (Ban.) Obicei. Suklui (tu) rĕ. Consvetudo. AC, 373. Etimologie: suclui + suf. -tură. Vezi și sucă, sucui, sucuit. Cf. s o c a ș, s u c ă, v ă l a ș, z a c o n (2).

Intrare: sucluitură
sucluitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.