O definiție pentru strungălire
Arhaisme și regionalisme
strungăli, strungălesc, vb. IV (reg.; despre obiecte) a sfredeli, a găuri, a perfora.
Intrare: strungălire
strungălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||