O definiție pentru struțocămilă
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+struțocămilă (fam.) s. f., g.-d. art. struțocămilei; pl. struțocămile
Intrare: struțocămilă
struțocămilă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||