O definiție pentru strohănit
Arhaisme și regionalisme
strohăni, strohănesc, vb. IV (reg.) 1. (despre știuleții de porumb) a bate în piuă sau în lesă, ca să se desfacă boabele. 2. (despre sare) a bate în piuă, ca să se sfărâme, să se piseze.
Intrare: strohănit
strohănit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)