O definiție pentru streșire
Arhaisme și regionalisme
streși, streșesc, vb. IV refl. (reg.) a se rușina.
Intrare: streșire
streșire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||