O definiție pentru streunare
Arhaisme și regionalisme
streuna, pers. 3 sg. streunează, vb. I (reg.; despre cai) a fornăi.
Intrare: streunare
streunare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||