O definiție pentru stolohănire
Arhaisme și regionalisme
stolohăni, stolohănesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) bolovăni; a (se) face cocoloașe; a (se) usca foarte tare. 2. (refl.; despre părți ale corpului unui animal) a se întări. 3. (despre oameni; în formele: storohăni, storoni) a bate tare; a zdrobi. 4. (despre plante cerealiere sau leguminoase) a pisa.
Intrare: stolohănire
stolohănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||