O definiție pentru sticluire
Explicative DEX
A STICLUI ~iesc tranz. reg. pop. (ferestre, uși etc.) A înzestra cu sticlă. /sticlă + suf. ~ui
Intrare: sticluire
sticluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||