2 definiții pentru stăciunat
Explicative DEX
stăciuna vt [At: ALRM II/I h 280 / Pzi: ~nez, ~un / E: ns cf tăciuna] (Mar; Trs; c.i. lumânări sau lămpi cu petrol) A tăia partea arsă din fitil Si: (reg) a mucări.
Arhaisme și regionalisme
stăciuna, stăciunez și stăciun, vb. I (reg.; despre lumânări sau lămpi cu petrol) a tăia partea arsă din fitil; a mucări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stăciunat
stăciunat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||