O definiție pentru spătare

Arhaisme și regionalisme

spătare s.f. (reg.) partea strungii de la stână de care stau rezemați ciobanii cu spatele când mulg oile.

Intrare: spătare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spătare
  • spătarea
plural
genitiv-dativ singular
  • spătări
  • spătării
plural
vocativ singular
plural
Exemple de pronunție a termenului „spătare” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3