2 definiții pentru sprinteniu
Explicative DEX
sprinteniu, ~ie a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ii / E: sprinten + -iu] 1-2 (Reg; șhp) Sprinteior (1-2).
Arhaisme și regionalisme
sprinteniu, -ie, adj. (reg.) sprinteior, sprintenel.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sprinteniu
sprinteniu adjectiv
| adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)