O definiție pentru spațiu-timp
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+spațiu-timp [iu pron. ĭu] s. n., art. spațiu-timpul
Intrare: spațiu-timp
| substantiv neutru compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||