2 definiții pentru spânțuire
Explicative DEX
spânțui v vz spânzui
SPÂNȚUI vb. IV v. spânzui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Intrare: spânțuire
spânțuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
spânzui, spânzuiescverb
-
- Nu mai am purcea... A dat brînca în porci... I-am găurit urechea, am spînzuit-o, degeaba. A murit. STANCU, D. 263. DLRLC
-
etimologie:
- Spânz + -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.